Motto : „Nu știu alții cum sunt, dar eu, când mă gândesc…parcă-mi stă mintea-n loc” (Ion Buturugă – „Amintiri din bețivănie”)

Prima mea întâlnire cu Vinul (cel de calitate) a fost în 1983, când, student fiind, am fost la o degustare la Crama Cotnari, alături de câțiva mari artiști din București (Octavian Cotescu, Ion Caramitru, Florian Pittiș) și de ceilalți colegi din „Divertis”.

Nu pot uita nicicând culoarea aceea a grâului copt în soarele verii moldave și aromele care mi-au dezmierdat cerul gurii. Ce să scuipi? (Erau pe masă scuipători și seturi de pahare pentru degustare). După câteva carafe (de persoană), Spiritul și-a cerut dreptul la manifestare. Atunci l-am auzit pe Ion Caramitru recitând Miorița” în aromână, nu mai vorbesc de umorul care a umplut autocarul pe drumul de întoarcere. L-am rugat atunci pe colegul de scaun, Florian Pittiș, să-mi dea un autograf, neștiind că, de la moartea lui John Lennon, artistul refuza asta. Cumva am reușit să-
l conving, pe o pagină a cursului de Mecanică:

Acum realizez că asta eram pe atunci: arzători nebuni. O fi fost de la întâlnirea cu Vinul?

De atunci, în fiecare pahar de vin, în savoarea aromelor sale, în glumele cu care completăm atmosfera, eu mă întâlnesc cu Spiritul arzător nebun care eliberează Umorul…Voi?