M-am născut într-o frumoasă zi de primăvară, în orășelul de la poalele muntelui Pietricica. Soarele după-amiezii încălzea mugurii și frunzele abia răsărite și odată cu renașterea lor de după iarnă, am venit și eu. De când mă știu am fost însetat de viață, de cunoaștere, de trăire… Mi-amintesc și acum cu drag de primii pași pe dealurile din jurul Pietrei Neamț, cu bunicul Emil, care mă învăța cum să-mi fac adăpost de ploaie din crengi de copac sau băț cu crăcană în capăt, ca să prind capul șarpelui în el, să nu mă muște …
De măicuța Mina, draga de ea, care mă spăla cu grijă de noroi și mă primea cu hăinuțe noi, fix înainte de a veni mama de la servici, de la Combinatul chimic de la Săvinești și mă învăța cu stăruința unei sfinte să fac totul cu credință în Dumnezeu. Tata, cu glumele lui, unele chiar nu foarte potrivite cum e asta cu țigara și cu pasiunea lui pentru poze, laboratorul lui improvizat din baie și zecile de poze pe care le făceași care acum umplu albumele. De mama, cu grija pe care o avea de mine și de cei 7 ani de acasă, în care m-a învățat despre valorile morale și despre principii.
De Școala Generală Nr.3, de gașca de copii de la bloc și despre joacele la modă: clasoarele cu timbre, tăvăluțele, praștiile, sarbacanele cu conuri de hârtie, țăcălușele cu gămălii de chibrituri sau periculoasele „tunuri” cu carbid, jocul de-a „porcii” sau excursiile cu dirigintele în „Expedițiile Cutezătorii”
Cele mai dragi amintiri îmi sunt cele legate de pasiunile mele : Laboratorul improvizat de chimie (marea mea pasiune de la 7-8 ani), montajele de la cercul de electronică aplicată a Casei Pionierilor de la 12-14 ani, îndrumătorul nostru pasionat de atunci, profesorul Alexandru Țăranu (un mare domn) sau sfaturile hâtre și pline de umor ale celuilalt profesor, Paul Corfu, de la cercul de radio – căruia îi datorez și primul premiu 1 la vreun concurs, ca și participarea la primul și ultimul concurs de „vânătoare de vulpi” ( o competiție de goniometrie portabilă , de inspirație sovietică), competițiile de atletism și de orientare turistică (15-18 ani) și desigur întâlnirea cu Teatrul, în clasa a X-a datorită dirigintei Mancaș și a trupei de teatru a Liceului Petru Rareș pe care o păstorea: Aici, în primul meu rol, Rică Venturiano.
Și desigur, incredibilele spectacole ale Teatrului Tineretului din Piatra, cu actorii săi nemuritori : Ileana Stana-Ionescu, Florin Piersic, Carmen Galin, Gelu Nițu, Corneliu Dan Borcia, ca să dau pe scurt o fărâmă din întreg …
De cealaltă pasiune a mea, biologia, de olimpiada pe țară la care am participat în 1977, de schimbarea profilului liceului de la Reală/Umană în Matematică/Fizică și de abandonarea visului de a deveni medic în favoarea celui de inginer și de Olimpiada Tehnică, finala pe țară de la Craiova unde, am participat cu micul meu dispozitiv de economisire a energiei electrice, deși terminasem liceul și unde am întâlnit un om care avea să-mi jaloneze traseul imaginației: Alexandru Mironov…
Am dat și luat admiterea la Facultatea de Mecanică a Institutului Gheorghe Asachi din Iași. A urmat stagiul militar (obligatoriu, pe vremea aceea) de nouă luni de zile petrecute într-o unitate militară de tancuri, în Bacău.
Primul meu text umoristic citit la Radiovacanța Costinești, traiectoria mea către umorul studențesc, grupul umoristic al lui Dan Bacinschi, colegul de grup Toni Grecu, momentele pre-Divertis pe scenele Festivalului Artei și Creației Studențești și apoi, momentul magic din 1981 când a apărut „Divertis” … Am râs cu lacrimi, pentru că, Da, am fost în sală la primul lor spectacol. Așa ceva nu poți uita.
Am tot fost „vecini” de scenă până în 1983 când, am fost primiți ca membri cu datorii depline eu, Valentin Darie, Silviu Petcu, Doru Pîrcălabu și Valentin Gora. A fost și primul moment de glorie al „Divertis”-ului, Locul 1 pe țară la F.A.C.S. grupuri umoristice. Gyuri ni s-a alăturat prin 1985 și de atunci, Divertis a însemnat „inima” Serbărilor organizate de Biroul de Turism pentru Tineret: Serbările Mării și ale Tinereții Costinești (toamna, 30 august – 1 septembrie) și Serbările Zăpezii (Izvorul Mureș, februarie) unde l-am cunoscut și pe Cristian Țopescu, omul, care, după 1989, avea să propulseze Divertis-ul la nivel de valoare națională, invitându-ne să apărem la TVR. A, Serbările ne-au adus în componență alți doi oameni valoroși: Cătălin Mireuță și Ioan T. Morar.
Revin un pic la momentul „Distractis”. În 1984, cei trei „membri fondatori” Divertis, termină facultatea și pleacă spre posturile lor date de repartiție (așa era procedura atunci) lăsându-i pe mai noii membri fără posibilitatea de a folosi cu numele respectiv în prezența scenică. Ori, scena era viața noastră. Ca să participăm în continuare la F.A.C.S. am creat trei grupuri diferite, dintre care cel care a trecut „proba focului” pe Centru Universitar a fost „Distractis” , grupul păstorit de mine.
Credit : (de la stânga, la dreapta) Cristian Grețcu, Carmen Păun (Nicolau), Valentin Darie, Victoraș Popa, Luigi Bădan …
După 1989, am apărut la TVR cu diverse emisiuni, dintre care cele mai populare au fost „manifestația pentru drepturile Prototiptilului” sau preluarea spectacolului de la Teatrul Creangă din București din anul 1991, cu Gyuri și marmotele sale în „Interviu cu crescătorii de animale mici fără frontiere”.
Una peste alta, „Divertis” a însemnat: 18 ani de spectacole cu public, de la scenele studențești pe cele din toată țara și chiar pe cele profesioniste, ca entertaineri la decernarea premiilor Uniter, șapte ani de emisiuni de televiziune, la toate televiziunile principale din România, cinci turnee de spectacole pentru românii din Statele Unite ale Americii, Canada și două pentru cei din Germania, 11 casete audio, zeci de emisiuni – serial pentru Radio Europa Liberă și rețeaua Radio Contact, trei casete video oficiale, zeci de spectacole cu public televizate, colaborări cu Poliția Rutieră la „Reflexiuni rutiere”, un almanah de umor numit „Caiet de Umor” și excelentul serial de desene animate cu politicieni numit „Animat Planet”.
În toamna anului 2008, în urma unei controverse cu restul colegilor, Toni Grecu părăsește grupul, fondându-și propria formațiune, numită Serviciul român de comedie. De atunci, eu și restul colegilor (mai puțin Valentin Darie, care l-a urmat pe Toni) ne desfășurăm activitatea sub denumirea de Distractis, având ca preocupare princi(pi)ală menținerea liniei de umor (politic) inteligent fie în spectacolele cu public (da, am revenit și la acestea) fie în emisiunile de televiziune (în prezent nu avem așa ceva).
În 2015 mi-am dat seama, privind la un anunț pe internet despre începerea unui curs de sommelier ținut de Sergiu Nedelea, că îmi doresc foarte mult să aprofundez pasiunea mea pentru vin printr-o metodă adecvată, așa că am absolvit și eu cu mare drag cursul respectiv. Știu că nu mă pot numi somelier adevărat, că aceasta presupune ani de experiență practică în restaurante și chiar crame, dar a fost un început. De atunci, citesc cărți, ascult oameni pricepuți, observ și cer opinii și degust vinuri cu îndrumare de la specialiști sau fără, dar oricând cu fiorul bucuriei de a descoperi o licoare unică în felul ei. Din martie 2018, am început colaborarea cu Vlad Macovei și platforma media Agrointeligența, fiind project-manager la Supervinuri și realizând emisiunea „Vin… la vorbă” unde am discutat cu invitații, la un pahar de vin, despre pasiunea noastră comună.
Din februarie 2019, împreună cu colegul Silviu Petcu, am realizat emisiunea „Bucate și vin… Din plin” în regim „live”, în fiecare joi seara, de la ora 19, pe paginile de Facebook Agrointel.ro, Supervinuri.ro și Super-hrană.ro
Câte ceva atât despre evoluția mea, cât și opiniile mele actuale, mai puteți afla și urmărind paginile mele de Facebook, Youtube sau Linkedin.